In plan geopolitic, sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a coincis cu sfarsitul pozitiei de superputere a Marii Britanii si castigarea acestei pozitii de catre Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica, care si-au impartit sferele de influenta. Relatiile dintre ele s-au deteriorat atat de grav incat Europa a fost divizata de-a lungul unor granite ideologice.
O alta urmare importanta a razboiului a fost aparitia, in 1945, a Organizatiei Natiunilor Unite. Rolul
ONU a fost inca de la inceput prevenirea izbucnirii unui nou razboi, la fel de devastator ca a doua conflagratie mondiala, si de a asigura o pace durabila.
De-a lungul istoriei sale, ONU a aratat insa ca este dispusa mai mult sa medieze decat sa previna, iar deficientele sale au fost demonstrate chiar si in misiunile umanitare. Cu sanctiuni impuse sub presiunea marilor puteri si cu observatori incapabili sa faca ceva atunci cand nu sunt pusi pe fuga, viitorul nu suna ca in reclame.
Lectiile trecutului nu ne spun ca omenirea si-a recunoscut pacatul si a devenit mai buna, ci ne atrag atentia ca sunt oameni mai putini buni, care ar trebui opriti din timp.